Celălalt 16 noiembrie

Alergăm pentru Mihnea

O colecție de vești și povești non-electorale, dintr-o zi care, pentru alții înseamnă și altceva decât turul doi al prezidențialelor. Culese offline și online. 

Lana. Un cuplu petrece o primă zi cu câinele lor, un buldog francez.
Mihnea. Câteva zeci de alergători strâng fonduri pentru un băiețel de trei ani diagnosticat cu leucemie.
Rodica. Mama colegei noastre Oana Sandu împlinește astăzi 59 de ani.
Celălalt 16 noiembrie. Ce alte lucruri importante fac oamenii pe 16.11.



 

Lana

Lana

Povestit Oanei Sandu.

Colega noastră, Ana Vișan, și prietenul ei, Dragoș Crișan, au devenit astăzi stăpânii Lanei, un buldog francez de cinci săptămâni. Ana ne-a povestit din mașină, în drum spre casă, despre primele ore împreună.

„Am luat-o pe la 10:00 dintr-o casă din sud-vestul Timișoarei, de la o tipă pe care am găsit-o pe Facebook, care crește și Husky și Chow-Chow. Ne place că are ochii albaștri și credem că așa o să-i rămână. Ne doream un cățel fiindcă voiam să creștem ceva împreună. Eu voiam un câine de talie medie, nu foarte mic, dar cu puțină energie, asta sper cel puțin. Dragoș voia unul mai mare, un Labrador. Când am luat-o a fost speriată, a plâns un pic, pentru că nu a ieșit niciodată din camera în care stătea cu cei cinci frățiori. S-a liniștit destul de repede apoi. Din cei cinci, am ales-o pe ea pentru că arată ca Batman. I-am luat un pătuț, niște jucării. Sperăm să dormim la noapte. Vrem să o ducem și acasă la mama, unde să se întâlnească cu alți căței, să-i creăm o viață socială.”



 

Alergăm pentru Mihnea

De Ancuța Iosif

Puțin după 7 dimineață, Alex Zamfir, 36 de ani, om de comunicare și tată ajungea la secția de votare din strada Docenților, cu 15 secunde înainte de deschiderea urnelor, pregătit să-și anuleze votul, pentru a doua oară. Printre țigările și cafeaua de dimineață, Alex s-a amuzat când a auzit vorbindu-se în jurul lui de listele suplimentare pentru cei de la firma de pază, care n-aveau unde altundeva să voteze.

Alex și-a anulat votul echipat pentru alergare cu o căciulă, bluză și colanți negri, peste care-și trăsese pantaloni scurți gri, apoi a pornit pe jos, spre Herăstrău, unde doar ciorile gălăgioase dădeau ture în jurul statuii lui Charles de Gaulle.

La opt începeau turele pentru Mihnea, un băiat de trei ani, care a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, o formă gravă de cancer al sângelui. Pe Alex nu-l reprezintă nici Iohannis nici Ponta și l-a lăsat rece toată campania electorală, tot „circul” îndreptat de un candidat spre „celălalt”, în loc să se concentreze fiecare dintre ei să convingă românii de ce el ar fi cel mai bun președinte pentru România. „Taberele sunt destul de bine împărțite între cei doi, așa că am decis să-i las pe cei care cred cu adevărat într-o opțiune sau alta să decidă”, spune Alex, care nu crede că vreunul are o formulă magică și că indiferent de cine câștigă, tot de noi depinde dacă „reușim să facem ceva în țara asta sau nu, să punem umărul atunci când e nevoie, să ieșim în stradă atunci când e nevoie”.

Alex a început să plănuiască alergarea din dimineața asta cu două săptămâni în urmă. A citit pe blogul lui Cabral despre cazul lui Mihnea, apoi a ajuns pe siteul lui, ajutorpentrumihnea.ro, unde cel mai tare l-au impresionat pozele cu băiatul, care părea trist în toate pozele. A empatizat imediat pentru că e tatăl unui băiat de aceeași vârstă și s-a hotărât să inițieze al doilea eveniment de alergare cu o cauză nobilă, după ce vara trecută a făcut același lucru pentru Horia, un băiat care avea o tumoare pe creier. Alex dă două ture de Herăstrău de câteva ori pe săptămână, dimineața, înainte de job.

A preluat anunțul pe blogul lui, celmaibuntata.ro, a postat pe Facebook despre asta și tot acolo a creat un eveniment pentru cei interesați, unde singura descriere e „o tură de Herăstrău înseamnă 100 lei pentru Mihnea”. Alex a donat zece ture, dintre care a alergat două, restul le-a lăsat deschise pentru cine nu avea bani și voia totuși să susțină prin alergat, pur și simplu. Totul rămâne la decizia alergătorilor – dacă donează în cont, dacă pot să dea mai puțin, dacă vor să alerge cu un câine, sau să abandoneze după 200 de metri.

Alergăm pentru Mihnea

Alergăm pentru Mihnea

Alex râdea pe la opt fără un sfert, când erau cinci oameni strânși la cercul de statui, punctul de întâlnire. „Dacă ne strângem mai mult de șapte, câți am fost astă iarnă la alt eveniment”, e bine. Alergătorii au început să sosească însă, cu zecile, puțin după opt. Majoritatea în colanți, unii cu căști, alții cu copii de patru-cinci ani care alergau cu părinții. Făceau alergare pe loc, fandări și rotiri de genunchi și pentru binele mușchilor și ca să nu înghețe de la cele șase grade care erau în București, suficiente pentru un slow-motion al degetelor oricui încerca să scrie un mesaj pe telefon. Alex saluta, zâmbea și dădea noroc cu cine apuca, explicând tuturor că Mihnea e bine deocamdată, abia a fost internat într-un spital din Italia unde e sub investigații. Din cei 50.000 de euro, Mihnea mai are nevoie de 15.000, din care Alex a reușit să strângă astăzi, cu ajutorul celor 60-70 de alergători, 12.100 RON cash.

Lângă una dintre statui stătea Daniela Rotaru care astăzi împlinește 51 de ani și care nu a mai alergat din anii ’80, când dădea treapta. E scundă, slabă, poartă o geacă roșie și blugi și are un ghiozdan în spate. A aflat de eveniment de la șeful ei de la Spitalul Clinic Filantropia, unde lucrează la depozitul de medicamente tot din anii ‘80. „Am venit din curiozitate și din uimire”, spune doamna Rotaru, „ când eram eu tânără nici măcar nu visam să se întâmple evenimente de genul ăsta”. Nu a înțeles niciodată de ce copiilor trebuie să li se întâmple tragedii de genul, dar se bucură că poate ajuta. E puțin speriată pentru că vede toată lumea profesionistă, cu echipamente și speră să reușească să dea o tură completă. „Mi-am luat liber și mâine oricum, cine știe ce febră musculară o să am”.

„Vezi, corporatiștii au asta în sânge, dar învăț și eu și-o să mai ies”, a mai spus doamna Rotaru, care după alergare urma să meargă la vot. „Toată familia merge la vot și familia mea votează cu cine trebuie. Pe fi-miu l-am cam dus de ciuf în primul tur, dar merge. Trebuie”.



FotomamaOana

Zi de naștere de alegeri

Mama Oanei Sandu împlinește astăzi, pe 16 noiembrie, 59 de ani. Oana a întrebat-o ce-și amintește despre 16 noiembrie al ei, de-a lungul timpului. (Da, prăjiturile sunt făcute tot de mama Oanei).

“Este prima zi de naștere care pică într-o duminică de alegeri. La fel ca astăzi, vremea din toate zilele mele de naștere a fost la fel: mohorâtă, cam deprimantă. N-a nins niciodată în Râmnicu Vâlcea, unde m-am născut și am locuit până la 52 de ani. Când eram mică părinții nu prea îmi făceau ziua, dar primeam mereu cadouri de la mătușa mea, de care-mi aduc și acum aminte: păpușele din cârpă, un căluț pe care l-am iubit mult și o trotinetă de lemn pe la șase ani.

Mai târziu primeam haine iar în adolescență părinții îmi dădeau bani. Îmi cumpăram mai multe cărți din „Biblioteca pentru toți”, așa am ajuns să strâng vreo 200 de volume în timpul liceului. La 21 de ani am primit o vază din cristal cu 21 de trandafirași grena de la Omama, mătușa mea săsoaică. Tot de la ea am învățat să fac Albă ca Zăpadă, o prăjitură cu lămâie pe care o duceam de fiecare dată, de ziua mea, colegilor de la serviciu. Am făcut-o și azi, pe lângă un tiramisu și chec alb cu nuci.

De dimineață am vorbit pe Skype cu fiica și soțul ei, care locuiesc de un an în Sacramento, California. O să răspund la telefoane și SMS-uri – primesc în jur de 25-30, o să-mi invit vecinele la o prăjitură, și aștept să vorbesc pe la 11-12 noaptea cu nepoții mei pe Skype, fiindcă de dimineață dormeau.

La vot mă duc înainte de prânz, avem o secție de vot la 300 de metri de casă, în grădinița din Brănești, o comună de lângă București, unde locuim acum. Nu aș vrea să primesc cadou de ziua mea un Ponta președinte, ar fi cel mai urât cadou, pentru că nu-mi plac comuniștii. Tatăl meu era simpatizant al țărăniștilor, era abonat al României Libere pe vremea comunismului și asculta Europa Liberă. Am votat o singură dată cu stânga, în 2000.”



Am întrebat prieteni pe Facebook ce alte lucruri importante vor face astăzi în afară de a vota. Iată o selecție:

  • O plenara interpretandu-l pe Joker jucat de Heath Ledger.
  • Falling in love with someone.
  • Citesc pentru master 3 studii. Unuia îi zice așa: “how to market in a downturn”.
  • Plimbare pe munte daca nu ploua. Si citeala. Apoi cina la mine acasa cu ceva amici.
  • După vot mă duc să văd o casă într-o pădure. și dacă-mi place mă mut. Dar nu tot mâine.
  • Dovlecei umpluti.
  • În diaspora nu mai putem face nimic altceva. Călătorim și stăm la coadă cât e ziulica de lungă. Mie la turul 1 mi-a luat 6 ore cu totul.
  • Pregătim curtea pentru iarnă.
  • Am o alergare de 16 kilometri de dimineață
  • Ţin un training de Leadership pentru liceeni în cadrul Academiei de Cetăţenie Activă JCI Buzău See Translation
  • Degustare de vin
  • Depun un eseu la facultate, deadline la 1:30… mare stresSee
  • Un proiect scolar despre toamna cu o grupa de elevi de clasa a III
  • Curs de scriere creativa pentru copii la Carturesti si film la Kinodiseea
  • Placinta cu dovleac, impartita apoi prin toate colturile Bucurestiului la oamenii dragi.

Și o bunică care a împlinit 83 de ani. Delia Coldea scrie din satul Micasasa din județul Sibiu: „După certurile legate de politică am reușit să și sărbătorim”.

83ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>