Reportaj: Klaus Iohannis își lansează candidatura contra lui Victor Ponta și cu „Doamne-ajută”

DSC_0677

 

Un grup de bărbaţi la vreo 30-40 de ani, majoritatea în blugi, cu geci închise la culoare, năvălesc în metrou la Obor. Unii se aşază pe scaune, alţii rămân în picioare. Au cu ei baxuri de sticle de apă la jumătate.

„Costică, ţine-te de mine! Hai, mă!”

Cineva zice că n-a mai mers cu metroul de ani de zile. Altul începe să cânte „Mamelor din lumea-ntreagă”.

„Eşti cu Ponta, bă?”

Râd. Îşi arată mesaje din telefon. Vocea de la metrou anunţă că urmează staţia Piaţa Victoriei, cu peronul pe partea stângă. Cineva se-ntreabă care-i ieşirea spre Lascăr Catargiu.

În stradă, se aud claxoane, fluiere şi muzică. Oameni cu steaguri şi pancarte se plimbă prin faţa unei scene cu covor albastru de lângă Guvern. Pe scenă sunt două ecrane, iar alte două de-o parte şi de alta a ei.

Unul dintre bărbaţii de la metrou vorbeşte la telefon:

„Unde sunteţi? În faţă? Suntem aicea la Victoriei. Aicea la cort.”

Trec două domnişoare pe lângă ei, iar una îi şopteşte celeilalte:

„Auzi, mi-aduce aminte de Ceauşescu.”

Din grup, îmi vorbeşte Liviu, un tip brunet de 35 de ani. Zice că au venit din Afumaţi. S-au organizat prin telefoane şi reţelele de socializare. Cam o sută de oameni. Evită să răspundă dacă sunt membri de partid. Zice „simpatizanţi”. N-au avut nevoie de autocare, au ajuns „pe jos”.

„Am venit din convingere. Toţi pentru aceeaşi cauză: o Românie mai liberă, o Românie mai prosperă. Să scăpăm de puii ăştia de comunişti.”

Pe la 11, după o ploaie măruntă de dimineaţă, sub un cer încă mohorât, Piaţa Victoriei se umple de zeci de mii de susţinători ai lui Klaus Iohannis. Luna trecută, primarul Sibiului a fost desemnat candidatul la preşedinţie al Alianţei Creştin Liberale, formată din PNL şi PDL. Acum se lansează oficial în cursă cu un miting organizat lângă Palatul Victoria, în timp ce principalul său contracandidat, premierul social-democrat Victor Ponta, își încheie o vizită în America.

Cei mai mulţi dintre susţinătorii din stradă ai lui Iohannis sunt PNLişti. Iohannis a preluat în iunie preşedinţia partidului de la Crin Antonescu, pe care unii din mulţime îl regretă.

„Din politica românească, [Antonescu] e singurul om care l-am considerat cu adevărat un preşedinte diferit de toţi ceilalţi. Asta nu înseamnă că Iohannis nu e un candidat bun. Poate are mai mari şanse”, îmi spune Lucian Andrei, un tânăr de 24 de ani din Bacău care lucrează în administraţia locală. „Avem toată încrederea că ţara va merge spre normalitate cu un om cum este Klaus Iohannis preşedinte. Sper din toată inima să câştige.” Andrei vrea ca mitingul să fie un mesaj către guvern, pe care îl acuză că a promovat o rată a şomajului enormă în rândul tinerilor, dar şi către oamenii din ţară, care poate nu cred că Alianţa Creştin Liberală, formată după ce PNL s-a retras din uniunea cu PSD, există cu adevărat.

Lângă un banner de susţinere a lui Iohannis, un tip în cămaşă bleu şi sacou gri agită un steag tricolor. Îl cheamă Călin Mureşan, are 25 de ani şi e inginer agronom. „Neangajat momentan”, completează repede. Se declară un om fericit şi îşi laudă localitatea de baştină, Cugir, din judeţul Alba, drept o oază de libertate, unde oamenii nu-s sclavii banului. A făcut facultatea la Sibiu şi i-a plăcut de Iohannis. „Dacă poate să facă treabă, de ce să nu-l susţin?”. S-a înscris în PNL acum un an pentru că i-au plăcut oamenii din organizaţia locală Cugir. Ce-şi doreşte e ca Iohannis să „extrapoleze” ce-i la Cugir în toată ţara. „Poate n-o să fie ca-n Cugir, da’ poate că o să fie ca-n Sibiu.”

Alături de el stă încruntat Horea Negrea, 29 de ani, din Zlatna. Un tip înalt şi durduliu, îmbrăcat într-un hanorac gri lălâi. Spune că e fost angajat la Poştă şi Roşia Montană Gold Corporation, în prezent şomer. „Planuri de viitor, deocamdată zero barat.” Mai are o lună de şomaj. Oftează când îl întreb ce-o să facă dup-aia. „Probabil că o să mă angajez.” A depus câteva CVuri pentru posturi de inginer. Crede că Iohannis poate să schimbe ceva „în ţara asta de căcat, cu oameni de căcat, în principiu datorită conducătorilor noştri pe care i-am avut până acum şi pe care ni-i merităm totodată.” E în PNL de vreo şapte ani. Despre mitingul la care participă crede că-i o prostie. Bani aruncaţi aiurea pe tricoloruri şi autocare. „Mai bine îi duceam pe toţi la sapă. Şi pe ăştia, şi pe ăia de pe Arena Naţională şi făceam ceva constructiv.”

Pe Arena Naţională şi-a lansat candidatura la preşedinţie Victor Ponta acum o săptămână, tot cu zeci de mii de susţinători. El e cel asupra căruia îşi varsă năduful acum cei din mulţime.

„Ponta ăsta minte mult. Jmecher mare. Păcăleşte. Fentează. Amu’ dă tăt din sac, după Crăciun nu mai are ce da. Klaus e om seriooos”, spune Ştefan Miclea, un pensionar arădean de 62 de ani, venit din localitatea Gurahonţ. E convins că Iohannis va fi preşedinte şi va aduce o schimbare. „Îi om de omenie. Îi şi ardelean”.

 

DSC_0596

În timp ce vorbesc cu el, lansarea începe anemic. „Cine a crezut că va ploua, s-a înşelat amarnic”, spune de pe scenă, Aurelian Temişan, prezentatorul evenimentului. Oamenii încă vorbesc despre fotbal, îşi caută locul cel mai potrivit.

Răsună imnul, „Deşteaptă-te, române”. Tinerii din faţa mea îi dau înainte cu Steaua. Temişan anunţă că românii s-au deşteptat, şi-au dat mâna şi au format această alianţă creştin liberală care va schimba ţara în următorii ani.

Încep discursurile şi lumea prinde glas. „Iohannis! Iohannis! Iohannis!” Agită pancarte cu numele lui sau mesaje ca „Iohannis face, Ponta se preface”, „Dacă furi la doctorat, sigur furi şi de la stat!”, „Micul Titulescu = noul Ceauşescu!”.

„Aici! Aici! Aici! A leşinat cineva acolo”, strigă o doamnă în timp ce îşi fac loc prin mulţime cei de la Ambulanţă. O voce îi ceartă că le-a luat un sfert de oră şi au ajuns fără aparatură. „Mai avem un pacient în altă parte”, se scuză ei. Când îl iau pe băiatul cu probleme pe targă, se-aude un îndemn timid: „Domnul vice, du-te cu el”.

Scena-i acum a europarlamentarului spaniol Antonio López-Istúriz, secretar general al Partidului Popular European, dar publicul se plictiseşte repede de el. „Cred că ar cam trebui să-i tăiem microfonul spaniolului ăsta”, spune un domn în vârstă. Soţia încuviinţează. Alături nişte tineri discută despre referendumul din Scoţia.

O doamnă binefăcută, blondă cu cârlionţi, mă ia în braţe, mă strânge la piept şi-mi dă o carte de vizită. Citesc pe ea că-i psiholog. „Vă aştept la Oradea, cu cea mai mare plăceeere.” Zice că semăn cu nora ei. Dă să-mi spună de ce-l susţine pe Iohannis, dar se uită în stânga la cineva şi-mi face semn că nu poate vorbi. Mă mai îmbrăţişează o dată şi zice s-o caut neapărat când trec prin Oradea.

De pe scenă, liderul PDL Arad, Gheorghe Falcă, vorbeşte despre o luptă între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Strigă „Klaus Iohannis preşedinte!”. Dintre oameni, cineva răspunde sec „Bine, mă!”.

Muzica victorioasă răsună din boxe. „Dumnezeu să-l ocrotească pe Klaus Iohannis! Dumnezeu să ocrotească România! Doamne-ajută!”, încheie Falcă.

Susţinătorii simt că se apropie punctul culminant. Se strigă numele lui Iohannis şi „Victorie!” Cu cât mai aproape de scenă, cu-atât e publicul mai implicat.

Liderii PNL şi PDL sunt înşiraţi pe mai multe rânduri pe scenă, cu Iohannis la mijloc, între Mihai Răzvan Ungureanu şi europarlamentarul spaniol. Iohannis îşi aranjează din când în când costumul negru şi cravata albastră cu picăţele. Priveşte înainte, peste mulţime. Pare îngândurat. Când lumea-i strigă numele, zâmbeşte şi ridică mâna dreaptă să salute. Corpul îi rămâne însă rigid, iar gestul devine un amestec de „Mulţumesc” şi „Opriţi-vă!”.

Pe ecranul din spatele tuturor, supradimensionată, e imaginea unui Iohannis cu o cămaşă albă ca şi acum, o cravată tot albastru în picăţele, cu braţele larg deschise şi palmele îndreptate spre public, invitând parcă mulţimea să se urce pe scenă alături de el. Iohannis din viaţa reală are braţele pe lângă corp, mâinile împreunate şi degetele împletite, o încleştare la care renunţă din când în când pentru a aplauda scurt sau a-şi dezmorţi degetele de frig.

Vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, urlă în microfon „Cine va fi preşedinte?”. Oamenii răspund „Iohannis!”. Orban continuă, de parcă i-ar întreba dacă se leapădă de Satana:

„Vă este frică de ei?”

„Nu!”

„Vă este frică de ei?”

„Nu!”

Vă este frică de ei?”

„Nu!”

„Oameni buni, astăzi pornim bătălia pentru România! Klaus Iohannis victorie!”

„Uraaaaaaa!”, se lansează o bătrânică cu batic pe cap.

„Bravo că ştii să zbieri!”, îi spune admirativ cel de lângă ea.

Cătălin Predoiu, pe care PDLul îl propusese pentru Cotroceni, dar care a cedat în faţa lui Iohannis, înşiră „răutăţile pe care regimul Ponta le-a adus României”. Boxele nu sunt sincronizate, aşa că vorbele i se aud cu ecou.

„Minciună – minciună, hoţie – hoţie, aroganţă – anţă”, apoi prinde viteză „dispreţ, şomaj, recesiune, taxe, corupţie”. Înşiră nume de PSDişti şi oamenii huiduie. O doamnă încuviinţează „Da, da, da. Îi dă jos”.

„Faceţi loc, faceţi loc!” Iar trec cei de la Ambulanţă. Predoiu îşi încheie discursul cu „Doamne-ajută România!”.

E rândul preşedintelui PDL, Vasile Blaga, care se învolburează când vorbeşte de Ponta. Scuipă în microfon cuvinte aparent inofensive, dar care sună ca nişte înjurături: „Mincinosul Victor Ponta a promis un milion de locuri de muncă. Unde sunt?”. „Jos Ponta!”, strigă un bărbat din mulţime, iar Blaga se linişteşte.

„Klaus Iohannis a adus la Sibiu investitori români şi străini.” Ţipă iar. „De Ponta investitorii fug ca dracu de tămâie!”. Încheie şi el cu „Doamne-ajută!”.

DSC_0796

 

Iohannis îşi aranjează din nou costumul şi se pregăteşte de momentul lui. Un băiat îi ridică microfonul. Iohannis îl urmăreşte nemulţumit. Îi citesc pe buze cum reproşează „Mai sus! Mai sus!”. Oamenii aplaudă. Cineva strigă „Sibiul votează Iohannis!”. Microfoanele ajung la înălţimea cuvenită. Iohannis păşeşte să-şi asume public rolul de candidat.

Scoate de la piept, din dreptul inimii, o jumătate de coală A4, probabil cu discursul. O pune pe pupitru şi începe.

„Dragi prieteni, dragi români, vă mulţumesc că sunteţi astăzi aici.”

Citeşte de pe prompter, dar mare parte a timpului ţine mâinile pe hârtie, de parcă s-ar sprijini de ea. Deasupra, o dronă ne filmează pe toţi şi bâzâie din ce în ce mai tare.

„A venit vremea faptelor”, spune Iohannis, şi-şi anunţă sloganul pentru campanie, „România lucrului bine făcut”. În discursul de 14 minute, îl zice de opt ori, cu mici modificări.

Publicul e cu el, îi scandează numele şi strigă „Bravo!”. Iohannis vorbeşte de valori şi angajamente, de o Românie în care merită cu adevărat să trăieşti. Încheie şi el cu „Doamne-ajută!”.

Din boxe răsună Phoenix:

„Fie să renască numai cel ce har

are de-a renaşte, curăţit prin jar,

din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,

astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.”

Apoi imnul PDL, Verde înrourat.

„Vântul bate, apa trece, pietrele rămân.

E şi grea, e şi frumoasă, viaţa de român.”

Oamenii încep să cânte şi să bată din palme. Chiuie. Pe scenă Orban, Predoiu, Blaga şi Ungureanu cântă şi ei înflăcăraţi. Iohannis nu li se-alătură. Priveşte înainte. La un moment dat se întoarce spre Blaga şi-l întreabă: „Mai stăm?”. Blaga face semn că da.

După ce se termină piesa, coboară toţi de pe scenă. Iohannis dă mâna cu susţinătorii, Orban se încinge într-o horă cu un grup. Iohannis se urcă în maşină şi pleacă.

Gata lansarea, lumea se-mprăştie rapid. Lasă pe asfaltul ud afişe, pancarte, beţe, sticle de apă şi cola.

DSC_0958

 

Îi urmăresc pe oameni pe Şoseaua Kiseleff către autocarele înşirate spre Arcul de Triumf, la mai puţin de un metru unul de celălalt. În parbriz au afişe ca „MITING ACL FILIALA ARAD Nr. Pasageri…. 41” şi „CURSĂ SPECIALĂ”.

„Ăştia s-au îmbarcat deja”, se-aude o voce de după un autocar.

O doamnă ţipă. „Taci, că mă sui să-mi iau bagajul.”

„Nu vă sfădiţi aici”, o roagă cineva.

„Plecăm când se eliberează drumul, că suntem blocaţi”, îmi spune Cristea Petru, un bărbat de 54 de ani din Alba. Zice că e militant vechi şi s-a pregătit sufleteşte pentru eveniment. „Suntem rezistenţi”, adaugă cei de lângă el.

„Hai, că pleacă maşina!”

La un autocar de Iaşi, un domn rumen în obraji deschide o ţuiculiţă. „De cazan de la Moldova!”

Un altul ţine să precizeze, fără să-l fi întrebat: „Am venit de plăcere. Niciun fel de forţare, niciun fel de subtilităţi de altă natură. Hai, Vasile, urcă în maşină. Ia număraţi-vă!”

Trei domni în vârstă se-ntorc grăbiţi spre Victoriei. „Suntem necăjiţi c-am pierdut trupa. Am pierdut autobuzul şi nu ştim unde este plasat.” Trebuie să ajungă la Piatra Neamţ.

Apare şi Ludovic Orban, care se fotografiază cu oamenii şi dă noroc cu ei.

„Domnu’ vicepreşedinte, vă log să salutaţi Bistriţa Năsăud”, îl invită cineva într-un autocar. Oamenii-l aplaudă şi strigă „Bravooooo!”.

„Şi dacă ne-au luat primarul, oamenii nu pot să ni-i ia”, spune Orban cu satisfacţie. „Trebuie călcaţi în picioare! Să-i umilim pe primarii care ne-au trădat! Încredere, forţă!”

Iese şi dă de vicepreşedintele PDL Ioan Oltean, căruia cineva tocmai i-a cerut să-l pună pe Liviu Dragnea „cu botul pe labe”. Oltean dă din cap.

„Îl punem, staţi liniştit. Pe toţi îi punem.”

Autocarul ambalează motorul şi omul îşi ia rămas bun.

„Numai bine!”

„Doamne-ajută!”

Text de Ani Sandu

Fotografii de Mircea Reștea

Vezi și fotoreportajul de la lansarea candidaturii lui Klaus Iohannis.

Este

1 comentariu

  1. Pingback: Educația la români - două perspective convergente | Cuvinte pentru suflet și minte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>