Religia, teren de luptă în campania electorală. Ce rămâne după?

ponta_manastire05

Text de Simina Mistreanu | Fotografii de Andrei Pungovschi și Mircea Reștea

Maria Lucan vine la Iași de Sfânta Parascheva, să se închine la moaștele sfintei, de 20 de ani fără întrerupere.

Credința îi dă putere, spune femeia de 63 de ani din Suceava. Dumnezeu i-a ferit tatăl când era la război în Basarabia, iar pe ea a ajutat-o să se vindece de cancer. Când se închină la moaște, se simte sănătoasă, întărită și încrezătoare.

Anul acesta a ajuns la Iași în seara de 13 octombrie. A stat la rând și s-a închinat la moaște în jur de ora 1 noaptea. Apoi a trecut din nou la coadă și s-a închinat a doua oară, pe la 6 dimineața. A asistat la slujbă, la care a fost și Victor Ponta împreună cu miniștri și membri ai Partidului Social Democrat. La final, când politicienii au coborât de pe scenă, Lucan s-a dus la Ponta și i-a spus: „Domnu’ Ponta, să aveți grijă de omenire”.

„De asta vreau să votez cu el, că văd că des merge la biserică”, a spus ea mai târziu, după ce și-a așezat sacoșele cu mâncare, pernuțe și flori pe o bordură în fața miilor de oameni care încă așteptau la rând, în cel mai mare pelerinaj românesc.

Ponta, prim-ministru și candidatul PSD la prezidențiale, a vizitat cel puțin opt biserici și mănăstiri în cele patru săptămâni de campanie electorală dinaintea primului tur. Apropierea de biserică, deși contravine politicii de stânga, l-a ajutat pe Ponta să influențeze electoratul conservator, în special cel de la sate, spun sociologii. A fost și o strategie de atac împotriva candidatului Alianței Creștin Liberale, Klaus Iohannis, care este luteran.

ACL, pe de altă parte, a țintit electoratul creștin prin însăși numele alianței, stabilit în urma unei cercetări sociologice, spune membrul ACL și primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Peste tot pe unde au mers în campania electorală, politicienii ACL au salutat cu „Doamne-ajută!

Biserica Ortodoxă Română în sine s-a implicat în campania electorală, de partea PSD: preoții le-au spus oamenilor să voteze cu Ponta, s-au distribuit circulare la parohii, rugăciuni cu mesaj electoral la mănăstiri și iconițe cu părintele Arsenie Boca, și cu însemnul PSD pe verso, în București. În schimb, Biserica a obținut, în plină campanie electorală, 6 milioane de lei pentru finanțarea a diverse catedrale și mănăstiri, care se adaugă altor 6 milioane de lei alocate la sfârșitul lui august.

Asta nu înseamnă neapărat că Biserica e mână-n mână cu un partid anume, spun sociologii. Fonduri de la bugetul de stat au curs în ultimii 25 de ani, în trend crescător, de la toate orientările politice.

„E un cerc vicios, că liderii politici au dat din ce în ce mai mulți bani și putere Bisericii, și Biserica la rândul ei a sprijinit puterea politică, nu contează care a fost ea la momentul acela”, spune Mălina Voicu, sociolog și autorul cărții România Religioasă. „Probabil că dacă nu era Ponta prim-ministru și ar fi fost altcineva, poate că Biserica l-ar fi susținut. Nu știu dacă neapărat Biserica Ortodoxă are o preferință specială pentru PSD”.

Coabitarea Bisericii Ortodoxe cu puterea politică persistă de pe vremea Imperiului Bizantin. În timpul comunismului, această relație s-a rupt, dar a revenit în forță la începutul anilor ’90.

Biserica a ieșit din comunism cu o serie de traume, spune teologul Radu Preda, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului. „În anii ’50-’60 aveam 3000 de clerici în pușcăriile politice (…) După ’89 tendința este de a se pune la adăpostul unei puteri care e prietenoasă. E o reacție normală: după ce te-a bătut un stăpân, te-adăpostești pe lângă unul care te mângâie”.

Prima oară când religia a jucat un rol potențial decisiv într-o campanie electorală a fost în 1996. În timpul dezbaterii dintre candidații la președinție, Emil Constantinescu l-a întrebat pe Ion Iliescu, „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Constantinescu i-a amintit președintelui că în trecut s-a declarat liber-cugetător, adică „necredincios”. De atunci, religia a fost constant subiect de discuție – sau teren de luptă – într-o țară în care 86 la sută dintre români spun că sunt ortodocși și 97 la sută se declară religioși.

Ce impact are asta asupra alegătorilor? Pe de o parte, sunt mulți oameni, mai ales la sate, care se lasă influențați de mesajele religioase, venite sau de la candidați, la televizor, sau de la preoți. Pe de altă parte, mesajele religioase din campania electorală erodează încrederea în Biserică – aflată pe o pantă descendentă în ultimii cinci ani (de la 89,3 la sută, în 2009, la 63,4 la sută în septembrie 2014). Pe termen lung însă, spun sociologii, încrederea în biserică nu va suferi deoarece cresc noi generații de tineri care au studiat religia în școli și dintre care unii au devenit credincioși. Și ei, și ceilalți, se duc duminică la vot.

Strategia electorală

Pentru PSD, mesajele religioase au fost o alegere pragmatică, spune Costin Ciobanu, consultant politic, parte din echipa SmartPolitics. Electoratul PSD tinde să fie conservator din punctul de vedere al valorilor culturale; are mai degrabă studii medii sau primare, și astfel rezonează cu miturile religioase, spune consultantul.

„Cel puțin într-o anumită perioadă, Ponta a încercat să țină foarte, foarte sus această temă, să obțină un efect de priming – când folosești un anumit criteriu ca să-l impui electoratului și să facă decizii în raport cu acel criteriu de judecată”, spune Ciobanu.

Judecata s-a făcut, evident, în comparație cu contracandidatul principal, Iohannis, care e de altă religie. Iohannis a fost un candidat relativ nou pe scena politică, nedefinit ca personalitate în ochii publicului, ceea ce i-a dat PSD-ului ocazia să-l descrie în funcție de etnie, religie și familie. Iohannis putea să ia aceste atacuri personale și să deschidă discuții generale, curajoase despre rolul religiei și a etniei în societatea românească, așa cum a făcut președintele american Barack Obama, înainte să fie ales, în 2008, când a ținut discursul pe teme rasiale „A More Perfect Union”.

„Iohannis putea să se ridice deasupra și să profite de oportunitate pentru a se defini”, spune Ciobanu. „El s-a speriat. A văzut poziționarea PSD-ului, l-a perceput drept un atac și a fost extrem de retractil în a răspunde (…) Ar fi putut să ia aceste tensiuni latente din societate, să le expună, să descrie variante, modul în care ele definesc societatea românească, și ce tip de dezbatere trebuie să aibă societatea românească în legătură cu aceste teme”.

DSC_0596

Și ACL-ul a făcut un efort de a integra religia în comunicarea electorală, dar aparent nu la fel de concertat – și eficient – ca PSD-ul. Numele de Alianța Creștin Liberală a fost stabilit în urma unui focus grup, spune Falcă, primarul Aradului (care la alegerile din 2012 a candidat din partea Mișcării Creștin Liberale, o alianță locală dintre Partidul Democrat Liberal și Partidul Ecologist Român). Politicienii au vrut să facă referire la creștin-democrație ca doctrină și set de valori, spune Falcă, nu la religie.

„[PSD-ul] a vrut să rupă din dreapta”, spune Falcă. „Dreapta și așa nu era o construcție puternică. Abia se uniseră două partide care fuseseră în război. N-a știut să-și apere valorile”.

Arădeanul, care spune că lucrează la un doctorat pe tema ortodoxismului în politica românească, spune că Ponta nu știe să-și facă bine semnul crucii ca la ortodocși. („Se iau cele trei degete, sfânta treime, se apleacă capul în bărbie și se începe să-și facă cruce. Nu faci cu fața în sus.”) „E clar că creștinii adevărați își dau seama”, spune Falcă. „Mass media nu este cunoscătoare de creștinism”.

Ponta și 60 de preoți

La slujba de Sfânta Parascheva, Ponta și-a făcut multe cruci – probabil nu pe cât de ortodoxe și-ar fi dorit Falcă. Slujba s-a ținut pe o scenă în fața bisericii pe care mai stăteau, așezați în formă de U sau în picioare, în spate, 60 de preoți. În stânga scenei, pe mai multe șiruri de scaune, erau Ponta, soția lui, Daciana Sârbu, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, miniștrii Rovana Plumb și Daniel Constantin, dar și politicieni din alte partide, precum Varujan Vosganian și Dan Diaconescu.

În fața scenei – câteva mii de credincioși. La sfărșitul slujbei, preotul a chemat pe scenă o familie cu 13 copii din Roznov, județul Neamț. I-a lăudat pe părinți că au crescut așa copii cuminți, dintre care o fată care a devenit soție de preot, iar o alta, pictoriță de biserici. Apoi, femei în trai popular au urcat pe scenă cărând coșuri cu dulciuri, pe care le-au împărțit copiilor. A urmat predica, în care preotul și-a exprimat recunoștința pentru prim-ministru, primarii din regiune și jandarmerie.

„Dumneavoastră sunteți talpa țării”, le-a spus preotul celor prezenți. „Dumneavoastră sunteți cei care sunteți carne de tun în caz de război, care nașteți prunci. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Doamne binecuvântează poporul tău”.

La sfârșitul predicii, preoții au coborât de pe scenă și au înaintat pe un culoar în fața mulțimii, păziți de agenți ai Servicului de Protecție și Pază. Oamenii s-au înghesuit mai aproape. „Trădătorul! Minicinosul! Idiotule!” a strigat cineva când a trecut Ponta.

„Îs niște mincinoși toți. Manipulează”, a spus un bărbat mai în vârstă.

„Ia uite-l și pe Dan Diaconescu”, a spus o femeie. „Ne-a adus-o și pe Elodia”.

„Politicienii. Că nu mai pot eu de ei”, a spus bărbatul. „De la București, totu-i o minciună. Am locuit doi-trei ani acolo. Îs sătul de minciunile lor. Vin să-și facă intrarea la oameni că au nevoie. Ce încredere să ai? În niciunul. Să se ducă că a stricat țara”.

ponta_sf_parascheva05

Înapoi în viitor

Dacă ne-am întoarce în timp cu vreo 300 de ani, am asista la o imagine similară. În cartea Nevoia de miracol: Fenomenul pelerinajelor în România contemporană, sociologul Mirel Bănică descrie prezența politicienilor în pelerinaje de-a lungul istoriei.

Demnitarii, oamenii politici de nivel înalt, dregătorii au fost mereu prezenți de-a lungul timpului la marile hramuri și sărbători. În descrierea pe care o face „sărbătorii de mare slavă întru cinstirea Sfintei noastre maica Parascheva”, din perioada domniei lui Gheorghe Duca (1679), Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955: 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează faptul că foarte mulți cronicari străini în trecere prin principatele românești în veacurile XVII-XIX au lăsat „note pitorești” despre acest tip de evenimente, iar „istoria recentă nu a pregetat să descopere bogăția semantică a acestui spectacol public, în care Biserica și Domnia sunt indisolubil legate pentru a se legitima reciproc” (Barbu, 2008: 509).

În România s-a dezvoltat un „creștinism de țară”, care combină de secole dogma creștină cu elemente precreștine, spune sociologul Vintilă Mihăilescu. În perioada de formare națională, ortodoxismul a avut şi un rol militant identitar, în opoziţie cu islamismul la est şi catolicismul la vest, spune el. „Identitar, ortodoxismul este – sau poate deveni oricînd – şi naţionalist”.

„Toată extrema dreaptă politică din România, Zelea Codreanu și mișcarea legionară, mergeau exact pe ideea asta, că nu poți să fii român decât dacă ești ortodox, deci este o legătură clară între componenta etnică și componenta religioasă”, spune sociologul Mălina Voicu.

În acest context, Biserica Ortodoxă și puterea politică au funcționat în simbioză de-a lungul istoriei. Comunismul românesc a fost ceva mai blând cu Biserica Ortodoxă decât cel rusesc sau bulgar. Așa că în 1990, Biserica a început să-și revină destul de rapid și să se apropie de politic.

Din 1990, Biserica a negociat, în cadrul Sinoadelor (întruniri la rang înalt) și apoi a comunicat gradul de implicare în politic. „A fost un zigzag: ne implicăm, nu ne implicăm, mă iubește, nu mă iubește”, spune teologul Radu Preda. „Pe de o parte, biserica e principial neutră, pe de altă parte, oamenii bisericii, laici și clerici, sunt cetățeni activi ai spațiului public”.

În ultimii ani, inclusiv în august anul acesta, biserica a comunicat clar că se ține departe de procesul electoral și că preoților le e interzis să facă politică în biserică. N-a fost însă așa. Preoți din Satu Mare și Maramureș au fost filmați duminică în timp ce le spuneau credincioșilor să voteze cu un candidat „creștin, să fie ortodox, să se închine, să facă sfânta cruce”, sau, direct, cu Victor Ponta. TVR Cluj a aflat că clerul din Cluj, Maramureș și Sălaj a primit o circulară cu instrucțiuni de influențare a enoriașilor.

E o problemă dificil de rezolvat, spune Preda, pentru că Biserica Ortodoxă e dominantă în România și caută să dețină o putere pe măsura numărului de credincioși pe care-i reprezintă. Conducerea Bisericii caută să-și impună politicile sociale într-o țară cu legislație relativ liberală în ceea ce privește avortul și programul magazinelor, de exemplu.

„Ideea asta de a fi reprezentativ prin cantitate dar nu reprezentat prin calitate a antrenat și a menținut această dilemă, cum să ne facem auziți mai bine, cum să ne urmărim interesele”, spune Preda. „Din păcate, Biserica n-a învățat un lucru esențial – că nu preoții trebuie să se implice în politică, ci laicii”.

Teologul propune un lobby permanent și transparent al Bisericii și transparentizarea contabilității interne. Aceste măsuri ar putea recupera din scăderea încrederii oamenilor în biserică, afectată acum și de jocurile electorale.

Voicu se întreabă și ea care vor fi urmările campaniei electorale. Spune că ce ar putea să piardă Biserica la încredere va recupera de la generațiile noi, care au crescut făcând religie la școală și care adeseori au un fundament religios mai solid decât părinții lor, crescuți în comunism. Cel mult, spune ea, în cazul în care România va înregistra mai mulți ani de stabilitate economică, religiozitatea se va opri din creștere și va atinge un platou.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>