Votul Meu – Aplicația care îți arată cum te potrivești cu candidații la președinție

votul meu2

Un grup de cercetători de la Cluj-Napoca și din Elveția au lansat o aplicație online care îți plasează preferințele sociale, economice și politice în funcție de cele ale candidaților la prezidențiale. Poți vedea ce alți candidați au opinii similare cu tine pe subiecte precum exploatările de la Roșia Montană, adopția euro sau drepturile cuplurilor homosexuale.

La sfârșitul chestionarului, poți vedea care sunt candidații care ți se aseamănă cel mai mult, și poți ajusta răspunsul dacă unele probleme sociale și economice ți se par mai importante decât altele.

Aplicația e disponibilă la www.votulmeu.com.

Mai jos, un interviu cu George Jiglău, cercetător la Centrul pentru Studiul Democrației din cadrul Universității Babeș-Bolyai, care a făcut parte din echipa care a dezvoltat aplicația.

Când v-ați apucat de acest proiect și care au fost, pe scurt, stagiile sale de dezvoltare?

Proiectul are la bază o colaborare a noastră cu un grup de cercetători de la eDemocracy Center din Zurich. Ei o experiență vastă în realizarea unor astfel de instrumente, numite „voting advice applications” sau busole politice sau electorale sau aplicații de „orientare politică”, în limbă română. Colegii din Elveția au dezvoltat algoritmii pentru astfel de aplicații și, pe baza lor, au echipe cu care colaborează în întreaga Europă și chiar în afara ei (în India, de exemplu). Ei ne-au contactat în vara lui 2012 și ne-au propus să lucrăm împreună la o busolă pentru alegerile parlamentare. Ei au venit cu „know how”-ul și cu baza tehnică, noi cu expertiza privind problemele de politică internă. Astfel a apărut VOTUL MEU. După alegerile din 2012, înaintea alegerilor europarlamentare din acest an am fost incluși în echipa care a realizat Euvox. Practic a fost vorba de o busolă comună pentru toate cele 28 de state în care s-au desfășurat alegeri, cu câteva întrebări specifice pentru fiecare țară în parte. Propunerea pentru o busolă în vederea alegerilor prezidențiale a venit cumva firesc, din partea noastră, și procesul a decurs rapid, pentru că mecanismul e deja rodat.

Ce alte cercetări asemănătoare ați făcut în trecut? Care sunt trendurile sau concluziile principale pe care le-ati desprins din cercetările anterioare?

Chestionarul nu este identic de la o rundă de alegeri la următoarea, dar o parte dintre cele 30 de teme politice sunt comune și au fost păstrate întocmai încă de la prima busolă, din 2012. Noi putem observa care sunt temele care au „împărțit” cel mai bine respondenții sau, dacă vreți, care provoacă cele mai multe controverse. Și atunci păstrăm aceste teme pentru a observa cum se modifică atitudinile respondenților în timp. Ca să vă dau un exemplu la care ne putem raporta cu toții mai ușor, păstrăm mereu în chestionar tema Roșia Montană. Formularea noastră este „Statul român ar trebui să permită companiei canadiene Gabriel Resources să continue exploatarea de la Roșia Montană.”, iar respondenții își exprimă poziția față de această afirmație pe o scală de la „Total de acord” la „Total împotrivă”. În 2012, pe datele obținute din busola VOTUL MEU, 67,8% dintre respondenți afirmau că sunt de acord cu afirmația, iar în 2014, pe datele de la Euvox, 57,7% erau împotrivă. Să nu uităm că între cele două momente electorale am avut valul de proteste pe tema Roșia Montană din toamna lui 2013. Pe datele culese până acum din VOTUL MEU 2014, pot să vă spun că procentul celor împotrivă e și mai mare (peste 77%). Aceasta este utilitatea din perspectivă științifică a unor astfel de instrumente, dincolo că ele au un rol de informare pentru utilizatorii interesați de fenomenul politic, în general, și de alegeri, în particular. Trebui amintit totuși că datele obținute din astfel de instrumente nu sunt similare celor obținute din sondaje de opinie „clasice”, în sensul că eșantioanele nu sunt reprezentative, prin urmare nu putem generaliza la nivelul întregii populații.

Cine sunt respondenții unor astfel de teste? Câte răspunsuri obțineți de obicei?

În 2012 am avut aproximativ 16.000 de utilizatori, iar la europarlamentare aproximativ 12.000. Aceștia sunt utilizatori care au accesat site-ul cel puțin o dată. Baza de date finală este „filtrată” în sensul că sunt eliminate răspunsurile incomplete, cele care au fost date într-un timp mult prea scurt (sub 1-2 minute), răspunsurile repetitive (cei care au răspuns exact la fel la toate întrebările). În baza de date finale sunt puține „intrări” decât numărul de utilizatori, dar nu cu mult. În 2012, de exemplu, am lucrat cu 14.000 de răspunsuri complete. Respondenții provin, în primul rând, din două categorii care se suprapun: cei care au acces la internet și cei care au un interes (măcar la nivel de curiozitate) față de domeniul politic. Deci vorbim cu precădere de utilizatori din mediul urban, cu precădere tineri, cu vârsta până în jur de 45 de ani. Există și utilizatori mai în vârstă sau din mediul rural, dar mai puțini. Avem mulți utilizatori care locuiesc în străinătate și care cred că văd acest instrument în primul rând ca pe unul de informare față de chestiunile politice de pe agendă. E important de amintit și că fiecare dintre cele trei busole de până acum a fost dezvoltată și cu o versiune în limba maghiară. De altfel cine a parcurs chestionarul a observat că avem o componentă importantă despre minorități.

Răspunsurile candidaților au venit direct de la candidați? Cum ai descrie interacțiunea pe care ați avut-o cu staff-urile de campanie? Au fost anumite teme la care ați obținut mai răspunsuri mai dificil?

Interacțiunea cu staff-urile de campanie a fost aproape inexistentă, dar ne așteptam să fie așa. Procesul de codare a pozițiilor candidaților este realizat de către noi și echipa noastră de experți. Fiecare dintre aceștia lucrează simultan, fără a ști cum codează ceilalți experți, după care noi coordonăm un proces de armonizare a codurilor generate, acolo unde există dezacorduri, până când se ajunge la o poziție unitară. Pentru prima dată în acest an, am contactat candidații pentru a verifica pozițiile generate de noi și pentru a le modifica, dacă doreau să facă asta. Dacă primeam răspunsurile lor, le includeam pe acelea în algoritm. Dacă nu, foloseam codurile generate de noi. Un singur candidat a răspuns solicitării noastre și acela mult după termenul impus, astfel că toate codurile utilizate în aplicație sunt cele generate de noi. În momentul în care am încercat să contactăm staff-urile candidaților am fost direcționați către birourile de presă sau relații cu publicul de la partide, deci am intrat cumva într-un mecanism formal de comunicare. Cum spuneam, un singur candidat a trimis în cele din urmă răspunsuri, restul ne-au ignorat solicitarea. E drept că nici nu s-a plâns vreun candidat până acum (sau vreun partid în anii anteriori) că am fi codat greșit poziția sa cu privire la vreuna dintre cele 30 de teme.

În ce măsură corespund, în general, potrivirile pe probleme economice și sociale ale respondenților cu candidatul pe care până la urmă îl vor vota?

Nu putem ști asta. Aplicația nu este una care să le indice oamenilor cu cine să voteze. Nu înseamnă automat că partidul sau candidatul pe care aplicația îl generează, pe baza răspunsurilor utilizatorului, ca având cel mai mare grad de compatibilitate e cel pe care utilizatorul intenționează să îl voteze sau chiar îl va vota. De altfel, primim multe reacții de genul „aplicația e greșită pentru că mi-a rezultat alt candidat decât cel pe care vreau să îl votez”, de regulă de la persoane care nu înțeleg sau nu sunt interesați de cum funcționează o astfel de aplicație. Mecanismul prin care alegătorii iau decizii în preajma alegerilor e unul complicat și diferă practic de la un individ la altul, existând o literatură întreagă în domeniul comportamentului electoral. Unii iau această decizie din convingeri ideologice, alții pe baza unor simpatii personale, alții sunt influențați de familie sau prieteni, alții evaluează activitatea pe termen mai lung a candidaților, alții țin cont de situația financiară sau personală de moment, pe alții îi interesează dezbaterile din timpul campaniilor și așa mai departe. De obicei vorbim despre un cumul de astfel de factori. Interacțiunea utilizatorilor cu astfel de instrumente poate fi un element care să ajute la luarea deciziei. Dar cine ia decizia strict pe baza rezultatelor generate de aplicația noastră cred că ar trebui să se informeze ceva mai mult.

Ce e nou, din punctul de vedere al implicării cetățenilor, la alegerile prezidențiale din această toamnă față de alte ocazii de vot?

N-aș spune că vorbim despre elemente noi, dincolo de cele care țin de specificul unor alegeri prezidențiale. De regulă, alegătorii percep alegerile prezidențiale ca având o miză mai mare și atunci și prezența la vot e de așteptat să fie mai ridicată decât la alegerile parlamentare, locale și mai ales decât prezența la europarlamentare. Fiind vorba de candidați și nu de partide, imaginea candidaților e mai importanță, acțiunile lor sunt urmărite mai atent, la fel și elementele care țin de viața personală sau de starea financiară. Există un nivel mai ridicat de implicare generat de unii candidați care sunt percepuți ca provenind din afara sistemului, însă nu cred că acesta poate schimba soarta alegerilor. Lucrurile se vor anima după primul tur. Turul doi e întotdeauna mai disputat, miza e cu adevărat mai mare, se poartă negocieri între candidați, se scot pe masă cărțile mai importante ale fiecăruia dintre finaliști, fiecare detaliu va ajunge să conteze și să influențele votul cetățenilor. Însă care vor fi aceste elemente e încă greu de anticipat.

Este

1 comentariu

Lasă un răspuns către nicusor gliga Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>